Povestea unui cântec popular: Mociriță cu trifoi
Există cântece care devin cunoscute prin glasul unui interpret și există cântece care ajung să reprezinte o întreagă zonă folclorică. „Mociriță cu trifoi” face parte din cea de-a doua categorie. Un cântec cu o melodie aparent simplă, cu versuri desprinse din universul satului și cu un cuvânt regional care ascunde o poveste despre natură, gospodărie și dragoste.Povestea acestui șlagăr ne poartă în Maramureșul istoric, acolo unde cântecul popular a păstrat o legătură profundă cu viața oamenilor și cu peisajul locurilor. „Mociriță” nu este un cuvânt întâlnit în vorbirea obișnuită a tuturor românilor. În graiul local, el desemnează un loc umed, mocirlos, aflat în apropierea gospodăriei, unde se adună apa și crește trifoiul. Tocmai această imagine aparent modestă devine punctul de plecare al unui cântec de dragoste, în care natura și sentimentele omenești se întâlnesc într-o formă poetică deosebit de frumoasă.
Cântecul este legat în mod special de numele interpretei Angela Buciu, una dintre cele mai importante voci ale folclorului maramureșean. Artista a cules și a șlefuit această melodie, păstrându-i specificul regional și frumusețea interpretativă. Potrivit documentării Radio România Cluj, „Mociriță cu trifoi” a fost prima piesă înregistrată de Angela Buciu în studioul Radiodifuziunii Române, în anul 1965. Alte materiale biografice indică anul 1964 pentru debutul său radiofonic, o diferență cronologică ce merită menționată până la verificarea documentelor originale din fonotecă.
Angela Buciu nu a fost doar interpreta unui cântec devenit celebru. A fost o adevărată promotoare a folclorului din Maramureșul istoric, Chioar, Codru, Lăpuș și Oaș. Prin glasul său, prin respectul față de graiul local și prin felul în care a abordat repertoriul tradițional, a contribuit la afirmarea cântecului maramureșean pe scenele din România și din străinătate. Discografia sa cuprinde numeroase înregistrări și 15 discuri Electrecord, iar repertoriul său a depășit 120 de înregistrări muzicale.
Farmecul cântecului „Mociriță cu trifoi” stă și în simplitatea dialogului dintre tineri, în expresiile regionale și în imaginile familiare satului. Apare cucul, pasăre cu o bogată simbolistică în folclorul românesc, apare mândruleana, adică fata iubită, și apare petitul, vechiul obicei prin care băiatul își cerea aleasa în căsătorie, de multe ori prin intermediul părinților. Astfel, din câteva versuri se conturează o lume întreagă: lumea tinereții, a iubirii și a rânduielilor de odinioară.
Succesul melodiei a depășit cu mult granițele Maramureșului. A fost preluată de numeroși interpreți și instrumentiști, în variante vocale și instrumentale, ajungând să fie cântată la vioară, nai, flaut și țambal. Radio România Cluj consemnează chiar întâmplări din turneele Angelei Buciu, când artista a avut surpriza să audă cântecul interpretat de oameni din alte țări, inclusiv de o mireasă olandeză și de o absolventă de conservator din China, care nu cunoșteau limba română.
„Mociriță cu trifoi” a devenit astfel mai mult decât o melodie populară. Este o carte de vizită a folclorului maramureșean, o dovadă că un cântec autentic, construit din imagini simple și cuvinte ale locului, poate trece dincolo de hotarele limbii și ale culturii din care s-a născut.
Iar poate cea mai frumoasă lecție a acestei povești este că uneori patrimoniul unui popor nu se ascunde în lucruri spectaculoase, ci într-un cuvânt aparent neînsemnat, într-un petic de pământ cu trifoi și într-o melodie pe care oamenii nu se mai satură să o asculte.