Polina Manoilă – o viață brodată pe marama cântecului gorjenesc

Radio Folclor – Portret aniversar

La 4 noiembrie 1945, în satul Vâlcele, comuna Tismana, județul Gorj, se năștea Polina Manoilă, una dintre interpretele reprezentative ale cântecului popular oltenesc, artista care avea să ducă peste hotare frumusețea doinei, a hăulitei și a cântecului gorjenesc. La peste șase decenii de la debut, numele său rămâne legat de o carieră construită prin muncă, talent, dragoste pentru satul natal și respect față de cântecul moștenit de la înaintași. În biografia sa, cântecul nu a fost doar o profesie, ci o cale de viață, o formă de mărturisire și, mai ales, o legătură permanentă cu lumea din care a plecat. Povestea Polinei Manoilă este povestea unei fete de la țară care a ajuns pe marile scene fără să-și uite niciodată obârșia.

Copilăria, între cântec și muncă

Polina Manoilă a crescut în Vâlcele, un sat gorjean aflat în apropierea Tismanei și a Hobiței lui Constantin Brâncuși. A fost unul dintre cei șase copii ai unei familii în care muzica făcea parte din viața de zi cu zi. Mama, bunica, sora și frații aveau înclinații muzicale, iar cântecul se transmitea firesc, asemenea unei moșteniri de familie. Copilăria sa a fost însă departe de a fi lipsită de griji. Munca începea de dimineață și se încheia odată cu apusul, iar viața satului îi oferea, în același timp, primele lecții de cântec. Horele, șezătorile și întâlnirile oamenilor erau adevărate școli ale folclorului, în care fiecare doină, fiecare strigătură și fiecare melodie își găseau locul în memoria tinerei Polina. Primele cântece le-a învățat de la mama sa, pe care artista o considera una dintre cele mai importante surse ale talentului moștenit. Într-un interviu, avea să mărturisească faptul că dragostea pentru cântec s-a format încă din copilărie, în mijlocul oamenilor satului. O întâmplare tragică avea să-i schimbe însă destinul. Moartea tatălui său, într-un accident provocat de căderea unui nuc, a fost una dintre cele mai dureroase experiențe ale vieții. Pentru a-și ajuta familia și a învăța o meserie, Polina a fost îndrumată de mama sa către Tismana, unde a deprins arta țesutului covoarelor. Timp de aproximativ trei luni, a făcut drumul zilnic către Tismana, învățând această îndeletnicire de la o măicuță de la mănăstire. În timp ce lucra la războiul de țesut, cânta. Cântecul îi alina dorul și tristețea, devenind o formă de refugiu sufletesc. Talentul său a fost remarcat de oamenii din jur, iar Polina a fost chemată să cânte în formația artistică a cooperativei „Arta Casnică” din Tismana.

Primul succes și drumul către București

Participarea la un festival organizat la Craiova avea să-i aducă primul mare succes: premiul întâi. Această izbândă a fost momentul în care visul unei cariere artistice a început să capete contur. Încurajată de familie, Polina Manoilă a ajuns la București, unde fratele său a sprijinit-o să-și continue studiile și să se apropie de lumea muzicii profesioniste. A urmat cursurile școlii elementare, ale liceului „Iulia Hașdeu” și ale Școlii Populare de Artă, pregătindu-se pentru o carieră în care talentul avea să fie susținut de disciplină și studiu. În 1962, artista consemna debutul său discografic, cu cântecul „Ionel, dumnecuța”, potrivit unui interviu publicat în revista Armonia. Primele înregistrări și apariții la Radio și Televiziune au contribuit la afirmarea sa în lumea muzicii populare.

La 16 ani, în Ansamblul „Doina” al Armatei

Unul dintre cele mai importante momente ale carierei sale a fost admiterea în Ansamblul „Doina” al Armatei, după un concurs la care, potrivit mărturisirilor artistei, au participat aproximativ 300 de candidați. Avea numai 16 ani. A impresionat juriul cu o doină și o hăulită, două genuri care aveau să devină repere ale repertoriului său. Maestrul Dinu Stelian a fost cel care a remarcat-o și i-a oferit șansa de a intra în lumea muzicii profesioniste. Începuturile nu au fost ușoare. Era foarte tânără, departe de satul natal, într-un mediu artistic în care exigența și competiția erau permanente. Dar dorința de a cânta și dragostea pentru folclor au ajutat-o să depășească toate dificultățile. Ansamblul „Doina” avea să devină familia sa artistică pentru mai multe decenii. Polina Manoilă a rămas fidelă acestei instituții, construindu-și aici o carieră impresionantă și participând la numeroase spectacole, turnee și manifestări culturale.

O carieră de peste șase decenii

De-a lungul anilor, Polina Manoilă a devenit o prezență cunoscută pe scenele din România și din străinătate. A participat la turnee internaționale, reprezentând cântecul românesc în peste 30 de țări. A cântat în săli de spectacol, în unități militare, în fabrici, în mine și în mijlocul oamenilor muncii, în spectacole care aveau menirea de a duce muzica populară către publicuri cât mai diverse. În amintirile sale, artista evocă turneele în care cântăreții erau adesea foarte aproape de oameni, împărțind aceleași mese și trăind experiențe care au rămas de neuitat. A avut ocazia să cânte în fața unor personalități politice internaționale, în cadrul spectacolelor susținute de ansamblurile românești peste hotare. Printre amintirile sale se numără turneele în Iugoslavia, cu prilejul inaugurării Porților de Fier, dar și întâlnirile cu publicul din Anglia, unde costumul popular românesc și hăulita gorjenească stârneau curiozitatea și admirația oamenilor. Într-un interviu acordat în 2010, cu prilejul aniversării a 50 de ani de carieră, Polina Manoilă vorbea despre bucuria de a intra în casele oamenilor prin intermediul radioului și televiziunii și despre emoția de a fi primită cu dragoste de public.

Radio România – locul în care cântecul a devenit nemuritor

Un capitol esențial al carierei Polinei Manoilă este legătura sa cu Radioul. Înregistrările realizate de-a lungul anilor au contribuit la păstrarea repertoriului său în Fonoteca Radioului, iar vocea artistei continuă să fie ascultată și astăzi. Artista vorbește despre Radio cu o emoție aparte, considerându-l locul care i-a dat șansa de a ajunge la milioane de ascultători. Într-un interviu recent, Polina Manoilă afirma: „Radioul este tatăl meu, mama mea, pentru că acolo am pășit și acolo mă auzi și în ziua de astăzi.” În materialele de arhivă publicate de-a lungul timpului sunt menționate aproximativ 250 de cântece înregistrate la Radio, iar în interviul din 2026 artista vorbește despre un repertoriu personal de aproximativ 400 de cântece. Aceste cifre arată dimensiunea unei activități artistice care nu s-a limitat la apariții scenice, ci a urmărit să lase în urmă o adevărată arhivă de cântec popular.

Polina Manoilă, interpretă și creatoare de repertoriu

Unul dintre cele mai importante aspecte ale personalității sale artistice este felul în care a înțeles să valorifice folclorul gorjenesc. Polina Manoilă nu s-a considerat doar o interpretă a cântecelor culese de la alții, ci și o creatoare de repertoriu, în sensul prelucrării și adaptării cântecului tradițional prin propria sensibilitate. În interviul realizat de Radio România Antena Satelor în septembrie 2026, artista explica faptul că multe dintre cântecele sale provin din ceea ce a auzit în sat, de la bătrâni, de la tinerii care participau la horă și de la lăutari. Ea sublinia că aceste cântece au trecut prin propria sa sensibilitate și prin experiența acumulată de-a lungul anilor. Această mărturisire este importantă pentru înțelegerea modului în care folclorul continuă să trăiască. Cântecul popular nu este doar o melodie transmisă mecanic din generație în generație, ci o expresie a comunității, care capătă noi nuanțe prin glasul și personalitatea fiecărui interpret. Polina Manoilă a încercat să păstreze autenticitatea cântecului gorjenesc, să-i respecte structura și expresivitatea și să-l transmită publicului fără a-i pierde rădăcinile.

Repertoriul – de la doina gorjenească la cântecul de petrecere

Repertoriul Polinei Manoilă cuprinde o varietate impresionantă de genuri și teme. Doina sau cântecul doinit și hăulita gorjenească ocupă un loc central, dar artista a interpretat și cântece de dragoste, cântece de dor, romanțe și cântece de petrecere. În cântecele sale se regăsesc teme fundamentale ale vieții țărănești: dragostea, dorul de mamă, despărțirea, frumusețea satului, trecerea timpului, bucuria întâlnirilor și tristețea pierderilor. Printre discurile și înregistrările asociate numelui său se află:

1. „Neicuță din Tîrgu-Jiu” – album Electrecord din 1977;
2. „Frumoasă-i toamna” – album apărut în 2004;
3. „Ah, viața mea” – album din 2015;
4. „Lume, lume, dragă mea” – album din 2015;
5. „De Crăciun” – album din 2015.

Discul „Neicuță din Tîrgu-Jiu”, apărut la Electrecord în 1977, cuprinde cântece precum „Măi Jiule, apa ta”, „Neică-al meu cu calul breaz”, „Pădurice, draga mea”, „Doina Oltului” și „Neicuță din Tîrgu-Jiu”.Aceste titluri ilustrează legătura puternică dintre repertoriul artistei și spațiul cultural gorjenesc.

Costumul popular și dragostea pentru sat

Polina Manoilă a păstrat o legătură profundă cu tradițiile satului natal, iar costumul popular a reprezentat o parte importantă a identității sale artistice. În interviurile sale, artista evocă cu nostalgie nunțile de altădată, zestrea miresei, țesăturile lucrate în gospodărie și ritualurile care însoțeau marile momente ale vieții. Își amintește de nunta surorii sale, la care a îmbrăcat-o într-un costum național pe care l-a purtat ulterior pe scenă și pe care îl păstrează cu mare drag. Pentru Polina Manoilă, costumul popular nu este doar o haină de spectacol, ci o mărturie a unei lumi în care fiecare cusătură, fiecare maramă și fiecare ornament aveau o poveste. În evocările sale despre toamna gorjenească, artista vorbește despre culesul viei, despre pâinea făcută în gospodărie, despre mirosul strugurilor și despre bucuria oamenilor care munceau împreună. Aceste amintiri dau măsura atașamentului său față de lumea satului, o lume care continuă să-i hrănească repertoriul și sensibilitatea.

Familia – bucuria dincolo de scenă

Dincolo de cariera artistică, Polina Manoilă a avut și o viață de familie pe care a evocat-o cu multă emoție. Într-un interviu publicat în 2007, artista mărturisea că nașterea fiicei sale, la vârsta de 33 de ani, a fost una dintre cele mai mari bucurii ale vieții. A vorbit despre rugăciunile și speranțele care au însoțit această dorință și despre bucuria de a-și crește copilul. Fiica sa a urmat studiile universitare în domeniul limbilor străine și a lucrat în televiziune, potrivit relatărilor artistei. Pentru Polina Manoilă, familia a rămas un sprijin sufletesc și o parte esențială a vieții, dincolo de aplauze și de luminile scenei.

O artistă care nu și-a uitat rădăcinile

De-a lungul carierei, Polina Manoilă a avut ocazia să cunoască lumea, să cânte în numeroase țări și să întâlnească oameni din culturi diferite. Cu toate acestea, în mărturisirile sale, satul natal rămâne locul cel mai drag. Într-un interviu din 2009, artista vorbea despre frumusețea locurilor natale și despre amintirile copilăriei, despre câmpurile Gorjului, păsările pădurilor și izvoarele care i-au însoțit primii ani. Această legătură cu originile explică, în mare măsură, autenticitatea repertoriului său. Polina Manoilă a rămas o interpretă a cântecului gorjenesc nu doar prin repertoriu, ci și prin felul în care a păstrat în glas și în interpretare atmosfera satului de odinioară.

Polina Manoilă, un nume în patrimoniul cântecului popular românescO carieră de peste șase decenii nu se măsoară numai în numărul spectacolelor, al turneelor sau al înregistrărilor. Ea se măsoară și în cântecele care rămân în memoria publicului, în emoția transmisă ascultătorilor și în felul în care un artist reușește să păstreze vie o tradiție.

Polina Manoilă face parte din generația interpreților care au dus cântecul popular românesc pe scenele mari, dar care nu au uitat niciodată că adevărata sa origine se află în sat.

Vocea sa poartă amintirea Gorjului, a horelor de altădată, a doinelor auzite la bătrâni și a cântecelor care se nășteau în mijlocul oamenilor.

La aniversarea sa, Radio Folclor îi aduce un gând de prețuire și recunoștință pentru întreaga activitate artistică.

La mulți ani, Polina Manoilă! Să-i fie cântecul mereu aproape de suflet, iar amintirea glasului său să rămână o punte între generații și o mărturie a frumuseții folclorului gorjenesc.

Surse documentare:

1. Radio România Antena Satelor – interviul „Polina Manoilă: Toate cântecele mele sunt aduse din învățătura de la țară, auzite la bătrâni”, 30 septembrie 2026.
2. Jurnalul – „Doinind pe plaiuri românești”, 7 noiembrie 2010.
3. Jurnalul – „Polina Manoilă – Cântece brodate pe maramă”, 22 aprilie 2007.
4. Revista Armonia – interviu cu Polina Manoilă, 16 septembrie 2009.
5. Apple Music și catalogul Electrecord – informații discografice.

La peste șase decenii de la debut, numele său rămâne legat de o carieră construită prin muncă, talent, dragoste pentru satul natal și respect față de cântecul moștenit de la înaintași.