Mâncăruri specifice din Transilvania de acum o jumătate de secol

În perioada verii când majoritatea locuitorilor erau angrenaţi la munca câmpului, mâncarea de bază era “zama” – denumirea populară pentru ciorbe şi supe. Pentru munca la câmp, în “straiţă” se punea după starea materială a fiecăruia: pâine, mălai, slănină, brânză sau ceapă. La masa de amiază se servea “urechiuşi în borş”, sau altă ciorbă, iar seara mămăligă cu tocană de baraboi sau cu lapte şi “papă” – omletă. Când aceste produse lipseau, gospodina prepara un mujdei de usturoi, care se servea tot cu mămăligă. Tot în acest sezon se preparau ciorbe de “şălate”- salată, de fasole sau lobode. Miercurea şi vinerea se gătea doar mâncare de post fără grăsime şi carne animală.

Cel mai gustos era “borşul în pielea lui”. Acesta era preparat din cartofi la care se adăuga legume, borş natural, mujdei de usturoi, piper sau ardei iute. Era cu siguranţă o mâncare destul de picantă. Cine îşi permitea adăuga în acest borş şi 1-2 linguri de ulei.

Duminica se pregătea “hurez”, o supă din pui sau găină, la care se adăuga “pătură de casă”- paste făinoase făcute în casă – tăiată în pătrăţele mai mici. Felul doi se servea foarte rar şi consta de regulă din carne fiartă sau friptă, la care se adăuga o garnitură de cartofi şi sos făcut din suc de roşii.

Borşul de casă se prepara în felul următor: se lua o oală din lut în care se punea o cupă de tărâţe din grâu, peste care se turna o anumită cantitate de apă călduţă. În câteva zile această compoziţie fermenta şi putea fi folosită la prepararea diferitelor ciorbe. La una sau două săptămâni tărâţele fermentate numite şi “huşte”, erau înlocuite, borşul fiind împrospătat. Huştele mai erau folosite ca şi medicamente în cazul unor luxaţii.

Iarna se serveau de obicei două mese, deoarece şi ziua era mai mică: prima la orele 9.30 - 10.00, iar a doua la orele 16.00 – 17.00. Alimentul de bază era mămăliga, care se servea cu lapte, brânză, papă , “fasole frecată”, silvoiz, tocană de cartofi cu carne de porc. Se consuma de asemenea păsat cu lapte sau cu brânză şi porumb fiert la care se adăuga puţin zahăr. În zilele de post se prepara compot din prune uscate sau corobeţe – bucăţi de mere înşirate şi uscate de vara.

Mâncatul slăninii începea odată cu cântatul cucului, slănina fiind consumată cu precădere la munca câmpului. Majoritatea gospodarilor tăiau un singur porc şi foarte rar câte doi. Postul Crăciunului sau al Paştelui se ţinea cu unul sau doi litri de ulei, oamenii mâncând mult mai “ecologic” decât în zilele noastre.