Elena Roizen - O viață închinată cântecului dintre Dunăre și Mare - biografie

Există glasuri care nu aparțin doar unui artist, ci unei întregi ținuturi. Glasuri în care se adună dorul de casă, foșnetul stufului, cântecul pescarilor, jocul dobrogean și nesfârșita curgere a Dunării spre mare. Un asemenea glas a fost cel al Elenei Roizen, una dintre cele mai reprezentative interprete ale folclorului dobrogean, artista care a transformat cântecul locurilor natale într-o mărturie de neșters a identității românești.

1945 – Copilăria în cântecul Dobrogei

Elena Roizen s-a născut la 1 februarie 1945, în localitatea Ovidiu, județul Constanța, într-o familie numeroasă, în care tradițiile, cântecele și obiceiurile satului aveau un loc aparte. Părinții săi, Gherghina și Anton Barbu, au avut zece copii. Șapte dintre aceștia s-au născut în satul Plopu, din apropierea localității Murighiol, județul Tulcea, iar Elena și frații săi mai mici, Nicolae și Mihai, s-au născut la Ovidiu. În casa părintească, cântecul nu era un simplu mijloc de petrecere a timpului, ci o parte firească a vieții. Mama sa păstra în memorie un bogat repertoriu de cântece populare, doine și balade, transmise din generație în generație. Între aceste cântece se afla și melodia care avea să devină emblema carierei fiicei sale: „Hai, Dunărea mea”. Potrivit unei evocări publicate de Radio România Constanța, părinții artistei au adus cu ei, din nordul Dobrogei, cântecele și obiceiurile locurilor de origine. Elena a crescut astfel într-un univers în care tradiția se transmitea firesc, prin glasul mamei, prin șezători, prin clăci și prin întâlnirile comunității. Încă din copilărie, Elena își manifesta bucuria de a cânta. Primele sale „spectacole” aveau loc pe gardul din fața casei părintești. Oamenii întorși de la câmp se opreau să o asculte, iar copilul care cânta pentru vecini avea să devină, peste ani, una dintre cele mai îndrăgite voci ale Dobrogei.

Sursă: Luminița Tucă, Radio România Antena Satelor, „Cântecul a fost călăuza vieții Elenei Roizen; «Nu pot trăi fără cântec, este ca aerul, îl respiri ca să nu mori!»”, 6 iunie 2016.

1961–1963 – Primele confirmări și anii de școală

Elena Roizen a urmat școala primară în localitatea natală, apoi a fost admisă la Școala Medie nr. 3 din Constanța, pe care a absolvit-o în anul 1963, obținând diploma de bacalaureat. În anii de școală a participat la serbări și concursuri interșcolare, unde a obținut premii și aprecieri. Un moment important s-a petrecut în 1961, când Radiodifuziunea Română a organizat la Constanța concursul „Cel mai bun din zece”. Elena Roizen s-a remarcat prin talentul său, iar aprecierile primite și scrisorile de felicitare venite din diferite regiuni ale țării au constituit primele semne ale unui drum artistic promițător. În 1963, sub îndrumarea lui Boris Marcu și Paul Marinescu, tânăra interpretă a înregistrat mai multe cântece pe bandă de magnetofon, pe care le-a prezentat unei comisii de specialitate. Dintre acestea au fost aprobate două piese care aveau să-i definească începuturile carierei: „Hai, Dunărea mea” și „Dobroge, măicuță bună”. În aceeași perioadă și-a întemeiat propria familie, căsătorindu-se cu Marcel Roizen, profesor de limba engleză. Cei doi au avut doi copii: Mihail-Codruț, născut în 1965, și Clara-Alina, născută în 1968.

1965 – Debutul radiofonic și cântecul care a consacrat-o

Anul 1965 reprezintă un reper fundamental în biografia artistică a Elenei Roizen. Atunci au fost înregistrate și difuzate la Radiodifuziunea Română cântecele „Hai, Dunărea mea” și „Dobroge, măicuță bună”. Prin aceste interpretări, Elena Roizen a adus în atenția publicului un repertoriu în care se regăseau specificul muzical dobrogean, legătura comunităților cu Dunărea și marea, precum și farmecul cântecului tradițional. „Hai, Dunărea mea” avea să devină cântecul său emblematic, o piesă atât de strâns legată de numele artistei, încât, pentru multe generații de ascultători, cele două au rămas aproape inseparabile. Debutul a deschis drumul unei colaborări de durată cu Radiodifuziunea Română și cu casa de discuri Electrecord.

1966 – Primul disc și culegerea de cântece dobrogene

În 1966, Elena Roizen a lansat primul său disc LP la Electrecord, sub bagheta dirijorului Victor Predescu. Tot în acel an a colaborat cu Casa de Creație Constanța și a realizat o culegere de cântece dobrogene intitulată „Zboară, zboară pescăruș”. Aceste realizări arată că activitatea sa nu s-a limitat la interpretarea scenică. Elena Roizen a fost și culegătoare de folclor, preocupată de păstrarea și valorificarea cântecelor tradiționale ale Dobrogei. În interpretările sale, cântecul popular nu era desprins de locul din care provenea. Dunărea, pescarii, satul dobrogean, dorul și dragostea alcătuiau un univers artistic recognoscibil, pe care artista l-a purtat pe scenele țării.

1967 – Ansamblul „Brâulețul” din Constanța

În 1967, Elena Roizen s-a angajat ca solistă a Ansamblului de cântece și dansuri „Brâulețul” din Constanța. A fost începutul unei perioade bogate în spectacole și turnee, prin care repertoriul dobrogean a ajuns la publicuri din numeroase regiuni ale României. În 1970, alături de ansamblu, a participat la un turneu în Africa Centrală, experiență care a contribuit la promovarea cântecului românesc în afara granițelor. Între anii 1971 și 1974, artista a colaborat cu ARIA, instituție implicată în organizarea și promovarea spectacolelor artistice. A fost invitată să cânte alături de ansambluri și orchestre din mai multe orașe ale țării, între care Satu Mare, Baia Mare, Brașov, Suceava, Bacău, Cluj, Tulcea, Arad, Alba Iulia, Oradea, Timișoara și Craiova. A colaborat, de asemenea, cu orchestre populare și cu Orchestra Radio, iar unele spectacole desfășurate pe platforme industriale au fost dirijate de George Vancu.

O carieră dedicată autenticității

De-a lungul anilor, Elena Roizen a fost solistă și colaboratoare a mai multor formații artistice, între care „Brâulețul” din Constanța, „Nunta Zamfirei” din Eforie și „Dor Transilvan” din Bistrița. A susținut spectacole în țară și în străinătate și a participat la festivaluri naționale și internaționale. În relatările despre cariera sa sunt amintite turnee în țări precum Franța, Olanda și Canada. A înregistrat peste o sută de cântece, iar alte evocări ale activității sale menționează peste 130 de piese imprimate. Aceste cifre reflectă amploarea repertoriului său documentat în sursele radiofonice. Printre cântecele asociate numelui său se numără:

„Hai, Dunărea mea”

„Dobroge, măicuță bună”

„Mândră fată de pescar”

„Fata mea din Dobrogea”

„Drag mi-a fost omul frumos”

„Liliac alb înflorit”

„Geamparalele”

„Curge Dunărea la vale”

„Când eram eu tinerică”

„Ilenuța de la mare”

„Pandelașul”

„Zboară, zboară pescăruș”

Prin interpretările sale, artista a contribuit la păstrarea și transmiterea unui repertoriu care exprimă diversitatea culturală a Dobrogei, regiune în care conviețuirea mai multor comunități a dat naștere unui peisaj etnofolcloric aparte. Elena Roizen a fost apreciată pentru vocea sa inconfundabilă, pentru ținuta scenică și pentru respectul față de portul popular dobrogean. A rămas un model de interpretă care a pus în centrul activității sale cântecul autentic și identitatea locului natal.

Viața de familie și cântecele dedicate copiilor

Dincolo de scenă, Elena Roizen a fost soție și mamă. Familia a ocupat un loc important în viața sa, iar dragostea pentru copii s-a regăsit și în repertoriul pe care l-a lăsat în urmă. Potrivit evocării publicate de Radio România Constanța la 1 februarie 2016, artista a creat câte un cântec pentru fiecare dintre cei doi copii: „Mihăiță, puiule”, pentru Mihail-Codruț, și „Du-te dor cu dorurile”, pentru Clara-Alina. Aceste creații dezvăluie o latură intimă a artistei: dincolo de cântecele dedicate Dobrogei și lumii satului, exista sensibilitatea unei mame care își transforma dragostea în muzică. În aceeași evocare, soțul său, profesorul Marcel Roizen, vorbea despre valoarea repertoriului lăsat de artistă și despre felul în care cântecele ei continuau să fie învățate și interpretate de tineri.

2002 – Recunoașterea meritelor artistice

În noiembrie 2002, Elena Roizen a fost distinsă cu Medalia Națională „Serviciul Credincios”, în semn de recunoaștere a meritelor sale artistice și a contribuției la promovarea valorilor culturale românești. Distincția a reprezentat o recunoaștere oficială a unei cariere dedicate cântecului popular și păstrării patrimoniului muzical tradițional.

25 septembrie 2007 – Plecarea unei mari voci a Dobrogei

La 25 septembrie 2007, după o lungă suferință, Elena Roizen s-a stins din viață la Constanța, la vârsta de 62 de ani. Plecarea sa a lăsat un gol în lumea folclorului dobrogean, însă cântecele sale au continuat să fie difuzate, ascultate și interpretate. Într-o evocare publicată de Radio România Antena Satelor în 2016, soțul artistei, profesorul Marcel Roizen, a amintit principiul care i-a călăuzit întreaga existență. Citat din mărturia profesorului Marcel Roizen, consemnată de Luminița Tucă, Radio România Antena Satelor, 6 iunie 2016: „Nu pot trăi fără cîntec, este ca aerul, îl respiri ca să nu mori”. Aceste cuvinte exprimă, poate mai bine decât orice descriere, legătura profundă dintre Elena Roizen și cântecul popular. Pentru ea, muzica nu a fost doar profesie, ci o necesitate sufletească, o formă de existență și o modalitate de a rămâne aproape de oamenii și locurile pe care le-a iubit.

Din 2008 – Ovidiu îi păstrează vie memoria

În februarie 2008, orașul Ovidiu i-a dedicat primul Festival al Cântecului Popular „Elena Roizen”, manifestare menită să păstreze vie memoria artistei și să ofere tinerilor interpreți posibilitatea de a descoperi și valorifica folclorul autentic. În septembrie 2008, la un an de la dispariția sa, în fața Centrului Cultural din Ovidiu a fost dezvelit un bust din bronz dedicat interpretei, realizat de sculptorul Mircea Enache. Festivalul care îi poartă numele a devenit, în timp, un reper al vieții culturale locale și o modalitate prin care generațiile tinere sunt apropiate de cântecul popular dobrogean. Moștenirea Elenei Roizen continuă și prin arhivele radiofonice, prin înregistrările păstrate și prin interpreții care îi duc mai departe cântecele.

Elena Roizen – o voce care a devenit identitatea unei regiuni

Elena Roizen nu a fost doar o interpretă care a cântat cântece din Dobrogea. A fost una dintre vocile prin care Dobrogea a devenit recognoscibilă în marea familie a folclorului românesc. Prin cântecele sale, a adus în casele ascultătorilor imaginea Dunării, a pescarilor, a satelor dobrogene și a oamenilor care își poartă tradițiile în suflet. A cules, a interpretat și a transmis un repertoriu care nu și-a pierdut puterea de a emoționa. Supranumită „Privighetoarea Dobrogei” și „Doamna cântecului popular dobrogean”, Elena Roizen rămâne un nume de referință pentru patrimoniul muzical românesc. Iar dacă există un cântec prin care destinul său artistic poate fi rezumat, acela este „Hai, Dunărea mea” — melodia care a pornit din memoria familiei, a ajuns la microfonul Radiodifuziunii Române și a devenit parte din memoria colectivă a românilor.

Pentru Radio Folclor, evocarea Elenei Roizen este mai mult decât o pagină de biografie. Este un omagiu adus unei artiste care a înțeles că adevărata valoare a cântecului popular stă în autenticitate, în respectul față de tradiție și în puterea de a transmite emoția de la o generație la alta. Elena Roizen a plecat dintre noi, dar Dunărea continuă să-i poarte cântecul. Iar cântecul, asemenea fluviului, își găsește mereu drumul mai departe.

Surse documentare:

Radio România Antena Satelor, Luminița Tucă, „Cântecul a fost călăuza vieții Elenei Roizen; «Nu pot trăi fără cântec, este ca aerul, îl respiri ca să nu mori!»”, 6 iunie 2016.

https://www.antenasatelor.ro/folclor/vedete/cantecul-a-fost-calauza-vietii-elenei-roizen-nu-pot-trai-fara-cantec-este-ca-aerul-il-respiri-ca-sa-nu-mori-id16441.html

Radio România Constanța, „Marcel Roizen: «După Elena a rămas un tezaur de cântece autentice»”, 1 februarie 2016.

https://www.radioconstanta.ro/2016/02/01/marcel-roizen-dupa-elena-a-ramas-un-tezaur-de-cantece-autentice/

Radio România Constanța, Liliana Fustanela, „Remember: Elena Roizen”, 25 septembrie 2016.

https://www.radioconstanta.ro/2016/09/25/remember-elena-roizen-2/

Radio România Antena Satelor, „Elena Roizen, vocea care ne-a adus Dobrogea aproape”, 25 mai 2016.

https://www.antenasatelor.ro/folclor/vedete/elena-roizen-vocea-care-ne-a-adus-dobrogea-aproape-id16310.html

Radio România Regional, Gabriela Rusu-Păsărin, „Elena Roizen – fiica Dobrogei”, publicat la 5 martie 2017, actualizat la 16 decembrie 2024.

https://www.romaniaregional.ro/2017/03/05/elena-roizen-fiica-dobrogei/

Arhiva TVR – „Tezaur folcloric”, înregistrare cu Ștefania Stere și Elena Roizen, disponibilă online.

https://www.dailymotion.com/video/x9s35ik