De 13 ani fără Ramona Fabian
Ramona Fabian s-a născut pe 2 iunie 1979 la Târgu Mureș. Atrasă de muzică, se face remarcată la 12 ani, în clasa a VI-a, când urcă pe scenă în cadrul unei serbări de Crăciun. La 15 ani, Ramona Fabian devine solistă a ansamblului Fântânița, iar un an mai târziu intră în ansamblul Șireagu din Târgu Mureș cu care v-a colabora următorii 10 ani, având o adevărată activitate artistică: înregistrări, turnee și spectacole. În perioada 1994-1998 participă an de an la Concursul Județean de Cântece și Dansuri Populare, unde obține locul I. Ramona Fabian a debutat la Televiziunea Română în 1997 în emisiunea D-nei Niculina Merceanu și, în același an, înregistrează cântece noi la Radio Târgu Mureș. Perioada 2002 – 2009 este una plină, pe lângă un turneu în Italia cu ansamblul Șireagu în 2002, Ramona Fabian participă în calitate de concurent sau de invitat la numeroase festivaluri: Festivalul de muzică populară „Românii de pretutindeni” – Turnu Severin, Festivalul de folclor „Flori de pe Mureș”, „Floarea din gradină”, Festivalul „Strugurele de aur” de la Jidvei, dar și o colaborare intensă cu Televiziunea Română (Mărioara Murărescu, Niculina Merceanu, Maria Tănase Marin, etc.) În anul 2009, Ramona Fabian obține Marele Premiu și Diploma de Excelență la ediția jubiliară a Festivalului bistrițean “De Ispas la Năsăud” moment care încununează încheierea unei etape din viața artistică, aceea de participare la concursuri.
Melodiile artistei au sursa și rădăcinile în autenticitatea folclorului mureșean, fiind adaptate calităților ei vocale și lipite de sufletul și inima artistei. Cel mai drag cântec rămâne cel care a făcut-o cunoscută publicului: “Sacfiuț din poarta noastră“. Asemeni altor mari artiști, Ramona Fabian ne-a părăsit mult prea devreme, la doar 34 de ani, în urma unui grav accident de circulație.
Iată ce posta pe blogul personal, https://ramonafabian.wordpress.com/ cu doar trei zile înainte de apărăsi această lume:
Dacă o pune cineva să se autocaracterizeze, Ramona are de spus numai nemulţumiri la adresa ei, fiind severă şi certăreaţa cu propria-i persoană, şi aşteptând foarte multe de la ceea ce poate să facă ea însăşi, aşa încât un lucru ,,e bine,,, numai când e aproape de perfect. Fiind cea mai mare dintre cei trei copii ai familiei, şi-a dezvoltat involuntar latura responsabilităţii şi răspunderii, ştiind încă de la zece ani ca are de respectat cu sfinţenie câteva legi în casă: să înveţe bine, să aibă grija de fraţi, să fie ordine şi disciplina, să nu iasă din cuvintele părinţilor ! Daca toate aceste reguli erau îndeplinite, se putea juca în voie. Optimistă şi pozitivă, se ambiţiona mereu sa înveţe câte ceva. În copilărie avea obiceiul de a-şi propune studiu personal pentru aprofundare, fie a gramaticii limbii române, fie a limbii engleze, fie în chimie, ori în îndeletnicirea cu ,,lucrul de mână,,-croşetat, tricotat. Mai târziu, acelaşi lucru avea să-l facă, cu informatica, contabilitatea primară, studiul zonelor etnografice precum şi al costumelor populare.
Familistă convinsă, nu s-a îndepărtat de familie nici pentru facultate, preferând să studieze în oraşul său, şi nici pentru un trai mai bun, în alte ţări ale lumii. Una dintre plăcerile ei este aceea de a face bucurii membrilor familiei sau câtorva prieteni.Iubitoare de frumos, adoră vara, soarele, strălucirea apelor, mirosul fânului şi florile cu splendoarea lor. Dacă muzica este o pasiune pentru ea, consideră ca florile sunt o slăbiciune. În orice colţ are şi îngrijeşte câte o floare.Firea vesela i-a ţinut aproape mulţi prieteni şi i-a dat puterea să treacă peste greutăţile fireşti ale vieţii, care nici pe ea nu au ocolit-o.
Un om educat, un om învăţat, un om care începe şi sfârşeşte ziua cântând, un om care se înconjoară mereu cu flori, veselă, optimistă şi mai tot timpul zâmbitoare, cu gândul şi sufletul la familie, un om care plânge atât de supărare, cât şi de bucurie, un om pe care Dumnezeu l-a creat în ziua în care a fost cel mai bine dispus… Ramona Fabian. (https://ramonafabian.wordpress.com/)
