Angela Moldovan - de la oglindă la bundița cea nouă!
Născută la Chișinău, la 19 septembrie 1927, și plecată dintre noi la București, la 13 octombrie 2013, Angela Moldovan a avut o carieră de peste o jumătate de secol. Parcursul ei artistic este cu atât mai interesant cu cât nu a pornit exclusiv din lumea folclorului, ci dintr-o pregătire muzicală academică, în care opera și studiul vocii au avut un rol esențial.
1. Copilăria și anii de formare
Angela Moldovan s-a născut la 19 septembrie 1927, la Chișinău, într-o perioadă în care spațiul românesc trecea prin transformări istorice profunde. Copilăria sa a fost marcată de numeroase mutări, familia locuind, în diferite perioade, la Târgu Mureș, Timișoara, Suceava și Orhei. În urma evenimentelor din 1944, familia s-a stabilit la Alba Iulia, apoi la Dej, unde viitoarea artistă și-a încheiat studiile liceale.
Această copilărie petrecută în mai multe regiuni ale țării avea să-i ofere un contact cu diversitatea culturală și muzicală românească. Deși avea să fie asociată mai ales cu repertoriul Moldovei și Bucovinei, Angela Moldovan și-a construit identitatea artistică într-un spațiu mai larg, în care cântecul popular era o expresie a memoriei familiale și a apartenenței la comunitate.
După absolvirea liceului, a urmat la Cluj, în paralel, Facultatea de Litere, cu specializarea română-franceză, și Conservatorul, pe care le-a absolvit în 1951, potrivit biografiei publicate de AGERPRES. Această dublă pregătire este relevantă pentru înțelegerea personalității sale: artista nu a fost numai o voce expresivă, ci și o interpretă cu o educație muzicală și umanistă solidă.
2. De la Opera din Cluj la cântecul popular
Primii ani ai carierei sale profesionale au fost legați de Opera din Cluj. Încă din primul an de facultate a cântat în corul Operei, iar ulterior a câștigat un concurs pentru un post de solistă. Timp de aproximativ 14 ani, conform AGERPRES, a interpretat roluri din repertoriul liric, între care cele din Nunta lui Figaro de Wolfgang Amadeus Mozart, Rigoletto de Giuseppe Verdi și Hänsel și Gretel de Engelbert Humperdinck. Unul dintre rolurile importante ale începutului său de carieră a fost Gilda din Rigoletto.
Această experiență de operă a contribuit la dezvoltarea tehnicii vocale, a respirației, a dicției și a disciplinei interpretative. În cazul Angelei Moldovan, pregătirea clasică nu a îndepărtat-o de cântecul popular, ci i-a oferit mijloacele necesare pentru a-l interpreta cu siguranță și expresivitate. În privința începuturilor sale în folclor, sursele consultate nu sunt perfect concordante. Profilul publicat de Folclor Românesc plasează debutul său ca interpretă de muzică populară în 1954, cu piesa „La oglindă”, urmată de „Mărioara de la munte” și „Nu-i bai”, înregistrate la Radio Cluj, cu Orchestra „Înfrățirea”, dirijată de Ilie Tetrade. O altă sursă, portalul Lidere.md, menționează înregistrări populare încă din 1950. În absența unei documentări discografice primare care să lămurească diferența, anul 1954 poate fi prezentat drept reperul consacrat al debutului său popular, cu această precizare editorială.
„La oglindă” avea să rămână un reper al începuturilor sale, iar trecerea către folclor a deschis drumul unei cariere care avea să o transforme într-una dintre vocile cunoscute ale muzicii populare românești.
3. Ansamblurile și orchestrele care i-au definit cariera
După stabilirea la București, în prima jumătate a anilor 1950, Angela Moldovan a intrat într-un circuit artistic de mare vizibilitate. A colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru”, iar ulterior a devenit parte a Ansamblului „Ciocârlia”, instituții importante pentru promovarea muzicii populare în spectacole organizate în țară și peste hotare. AGERPRES consemnează această evoluție, iar profilul de la Folclor Românesc indică perioade de colaborare cu Orchestra „Înfrățirea” din Cluj, Orchestra „Barbu Lăutaru”, Ansamblul „Ciocârlia” și Orchestra de muzică populară a Radioului. Aceste colaborări i-au oferit ocazia să cânte alături de instrumentiști și dirijori de prestigiu, să-și dezvolte repertoriul și să ajungă la un public mult mai larg decât cel al spectacolelor locale. Activitatea în ansambluri profesioniste presupunea nu doar interpretarea cântecelor, ci și participarea la programe atent alcătuite, în care muzica, dansul și portul popular contribuiau la reprezentarea scenică a tradițiilor românești. Angela Moldovan s-a afirmat în acest context ca solistă capabilă să susțină atât cântece de virtuozitate, cât și melodii cu caracter liric și nostalgic.
4. Marile succese și turneele internaționale
Un moment important al carierei sale a fost participarea, în 1957, la Festivalul Internațional al Tineretului de la Moscova, alături de Ansamblul Armatei. AGERPRES consemnează că artista a câștigat trofeul și Marele Premiu pentru muzică populară. Distincția a confirmat recunoașterea sa într-un cadru internațional și a consolidat poziția interpretei în muzica populară românească.
Turneele au avut un rol esențial în evoluția sa. În 1956, Angela Moldovan a participat la un turneu al Ansamblului „Ciocârlia” în China și în alte țări. Unul dintre cele mai ample turnee menționate în biografiile sale a avut loc în Statele Unite, în 1962: 64 de spectacole în 56 de orașe, pe durata a trei luni, potrivit AGERPRES.
Dincolo de cifre, asemenea turnee însemnau contactul direct cu publicuri diferite și reprezentarea muzicii românești în spații culturale îndepărtate. Pentru spectatorii români din diaspora, cântecele interpretate de Angela Moldovan puteau însemna o legătură cu locurile natale; pentru publicul străin, erau o întâlnire cu sonorități, ritmuri și expresii artistice românești.
5. Repertoriul – între cântecul de joc și expresia lirică
Angela Moldovan a rămas în memoria publicului printr-un repertoriu variat, în care se regăsesc cântece de joc, melodii de petrecere, cântece de dragoste și piese cu puternică amprentă regională.
Printre cele mai cunoscute titluri asociate cu numele său se numără:
- „La oglindă” – piesa legată de debutul său în muzica populară;
- „Mi-am făcut bundiță nouă” – una dintre melodiile reprezentative ale repertoriului său;
- „Sunt o fată frumușică”;
- „Pocnind din bici”;
- „Am un bade tinerel”;
- „Mi-a venit bădița azi”;
- „Fata neichii”;
- „Asta-i sârba mărunțică”;
- „Dorul mă caută pe-acasă”.
Repertoriul său era legat în mare măsură de nordul Moldovei și Bucovina, după cum precizează biografia publicată de Folclor Românesc. Aceste zone se remarcă prin bogăția cântecelor de joc, prin melodii cu frazare specifică și printr-o varietate de expresii vocale. Alegerea repertoriului și interpretarea lui au contribuit la conturarea unei identități artistice ușor de recunoscut.
O mențiune aparte merită „Mi-am făcut bundiță nouă”, cântec asociat puternic cu artista. Profilul publicat de Lidere.md afirmă că melodia pornește de la un cântec pe care Angela Moldovan îl învățase de la bunica sa basarabeană. Fiind o informație biografică provenită dintr-o sursă secundară, ea poate fi evocată ca mărturie despre legătura artistei cu tradiția familială, fără a presupune că toate versiunile cântecului au aceeași origine.
6. Discografia și colaborarea cu Electrecord
Înregistrările au contribuit decisiv la păstrarea și răspândirea repertoriului Angelei Moldovan. Potrivit Folclor Românesc, discografia sa cuprinde 22 de discuri de vinil, o casetă și un CD, realizate în colaborare cu Electrecord și Radiodifuziunea Română. Același portal menționează că, în 2006, Electrecord a lansat CD-ul Mi-am făcut bundiță nouă, care reunește 23 dintre piesele cunoscute ale artistei.
Înregistrările de arhivă sunt importante nu doar pentru că păstrează timbrul vocal al unei interprete, ci și pentru că documentează un anumit mod de a cânta, de a ornamenta melodia și de a articula textul. Ascultate astăzi, ele permit comparații între generații și oferă cercetătorilor un material valoros pentru studierea interpretării muzicii populare din secolul al XX-lea. În 2012, la Galelele casei de discuri Electrecord, Angela Moldovan a primit o diplomă care marca întreaga sa activitate discografică, potrivit aceleiași surse.
7. Angela Moldovan și cinematografia
Cariera sa nu s-a limitat la scenă și la înregistrări. Angela Moldovan a avut apariții în filme românești, ceea ce i-a făcut cunoscut chipul și publicului care poate nu o urmărea în mod obișnuit în spectacolele folclorice.
Filmografia menționată de AGERPRES cuprinde:
- Desfășurarea (1954), regia Paul Călinescu;
- Pădurea spânzuraților (1964), regia Liviu Ciulei;
- Veronica (1972), regia Elisabeta Bostan;
- Veronica se întoarce (1973);
- Saltimbancii (1981), regia Elisabeta Bostan.
Pentru publicul larg, participarea la filmele pentru copii Veronica și Veronica se întoarce a fost deosebit de memorabilă. Aceste apariții au adăugat o nouă dimensiune imaginii sale publice: Angela Moldovan era nu numai o voce a cântecului popular, ci și o prezență artistică adaptabilă, capabilă să participe la proiecte cinematografice cu un univers muzical și vizual propriu.
8. Distincții și recunoaștere publică
Valoarea activității sale a fost recunoscută prin mai multe distincții. Sursele documentare consemnează titlul de Artistă emerită, primit în 1962 potrivit AGERPRES, Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a, acordat în 1967, și Ordinul Național „Steaua României” în grad de Cavaler, conferit în 2002.
Aceste recunoașteri reflectă o carieră desfășurată pe parcursul mai multor decenii, în care artista a contribuit la promovarea muzicii populare și la reprezentarea culturii românești în țară și în străinătate.
Angela Moldovan a murit la București, la 13 octombrie 2013, la vârsta de 86 de ani. Moștenirea sa artistică rămâne prezentă prin înregistrări, prin cântecele preluate de ascultători și prin imaginile păstrate în arhivele cinematografice.
Surse consultate:
AGERPRES, „O personalitate pe zi: Cântăreața de muzică populară Angela Moldovan”
Folclor Românesc, „Angela Moldovan – Biografie”
Lidere.md, „Moldovan Angela”
